Pierderea de timp – enervarea

Vai ce mă enervează. Toată ziua stau cu ochii la nivelul bateriilor. Ba la telefon, ba la laptop, ba la mp4. Cel din urmă ține fără probleme, dar celelalte două sunt catastrofale. Dacă e să le folosesc cum îmi place, le încarc și de 3-4 ori pe zi. Telefonul ține în mod normal o zi jumătate, dar asta dacă mă abțin la convorbiri. Când o lungesc pe net, abia prind o zi. Laptop-ul e o dramă.

Pe vremuri, fără laptop și cu telefoane ce țineau câte o săptămână, era de neimaginat ziua de astăzi. Dacă ne gândim un pic la trecut și facem o comparație cu prezentul, dacă ne comparăm gândurile de atunci, cu cele de acum.. Vedem cum s-au schimbat timpurile. Nu mai e ca pe vremea bunicilor.. aceeași viață o ducea străbunicul cu strănepotul. Aceleași lucruri zilnice, aceeași educație.

Cred că dacă m-aș gândi la viitor, l-aș vedea ca acum, nu mi-aș putea imagina ce aș mai avea nevoie, ce mi-ar putea folosi, până nu îl văd. De nevoile din viitor, nici atât. De unde era să știu că binele, noul, vine cu atâtea noi griji. Era mai simplă viața, acum.. atâtea avem pe cap, lucruri neimportante, dar necesare.

Se pare că nimic nu ne mai aparține. Viitorul ne este dictat de alții, alegerile ce le facem sunt în mare parte greșite și inutile, nu vor mai fi valabile, sau nu vor mai avea valoare în viitor, dacă totul se schimbă din ce în ce mai accelerat. Dacă suntem prinși într-o asemenea pasiune, viața ni se rezumă în a aștepta noul. Odată ce prinzi gustul, emoția, e greu sa o lași, mai ales sentimentul care îl ai atunci când poți spune despre o reclamă că e mincinoasă.

Trăim în prezent, ne pierdem în grijile zilnice și lăsăm pe altcineva să ne proiecteze viitorul. Nu e ceva la care speram când îmi imaginam ce voi fi când voi fi mare.

Faci un comentariu sau dai un răspuns?